Recenta informație conform căreia Grecia se pregătește să introducă, în anumite cazuri, în mediul privat, ziua de muncă de 13 ore, a stârnit speculații în mediul specialiștilor în resurse umane din România, făcându-i pe unii dintre aceștia să se întrebe cum ar arăta o asemenea zi de lucru în țara noastră.
Astfel, după cum a arătat pentru Ziare.com expertul în resurse umane Leonard Rizoiu, ziua de lucru de 13 ore sună imposibil pentru generațiile digitale, generația Z, dar nu este imposibilă pentru milleniali (cunoscuți și ca generația Y) și pentru generația X, în contextul în care până în 2030, pe piața muncii din România, se presupune că 32%-33% din forța muncă activă va fi generația digitală, iar în acest moment ar fi vorba despre 22-23%.
Astfel, după cum arată specialistul, generațiile mai în vârstă au fost obișnuite cu tipul acesta de program prelungit și la începutul carierei au făcut multe ore suplimentare, s-au dedicat mult carierei astfel încât să învețe, să dovedească și să ajungă în roluri mai înalte.
Generația digitală, în schimb, arată acesta, își dorește să-și facă foarte bine jobul, să crească în carieră, dar nu cu prețul unui burnout sau al unui surmenaj din cauza orelor suplimentare la locul de muncă.
„Work-life balance-ul este foarte bine impregnat în mintea generației digitale, își doresc foarte mult echilibru între viața profesională și viața personală, pun foarte mult accent pe asta încă de la interviuri. Încă din etapa interviului întreabă cum este programul de lucru, dacă există flexibilitate, dacă este un mediu de lucru hibrid, pentru că cel puțin în orașele mari naveta de o oră dus-o oră întors ne ia foarte mult din viață”, arată Leonard Rizoiu.
Totodată, acesta mai arată faptul că la noi, în domeniul public, cu siguranță nu se pune problema unei zile de lucru de 13 ore, adăugând faptul că în domeniul privat sunt cazuri în care se lucrează peste program, dar încontinuu 13 ore este absolut ineficient din punct de vedere al productivității.
În același timp, explică pentru Ziare.com Carmen Petre, administrator Trading Resurse Umane, ziua de muncă de 13 ore este despre distrugerea conceptului de stimă pentru omul care duce greul, care plătește taxe și impozite la timp.
De asemenea, aceasta arată și problemele de moralitate care se ridică urmare a unei astfel de măsuri.
„Chiar dacă legea spune că este opțional (în Grecia, n.r.), realitatea ar putea fi că angajatorii, într-o poziție de putere, vor pune presiune, iar angajatul să aleagă între accept sau pierdere de beneficii sau risc de concediere. Asta ridică problema libertății reale versus cea a formalității legale”, explică aceasta.
Totodată, specialista în resurse umane mai indică și o problemă din sfera respectului față de persoană, în condițiile în care, având în vedere o astfel de măsură, este neclar dacă îl tratăm pe om ca pe o persoană sau ca pe o mașinărie.
Astfel, arată aceasta, respectul față de om presupune să îi recunoaștem limitele biologice și psihologice, dreptul la odihnă, la viață de familie, la timp pentru sine, iar dacă o companie cere constant ore excesive, chiar și „cu acordul” angajatului, se poate spune că:
– se reduce omul la funcție economică,
– se ignoră valoarea timpului personal,
– se desconsideră nevoile emoționale, familiale și spirituale.
Iar acest lucru, mai spune Carmen Petre, încalcă un principiu de bază al eticii: omul are valoare în sine, nu doar prin productivitatea lui.
„Este foarte important de respectat repaosul zilnic, dar și repaosul săptămânal, știind faptul că există legislație, în Europa, cel puțin, care a adoptat săptămâna de 4 zile de lucru. Și se pare că studiile, cel puțin în această fază incipientă, spun că productivitatea este foarte bună, oamenii sunt foarte odihniți și pregătiți pentru ceea ce înseamnă o nouă săptămână de lucru după ce au trei zile consecutive de pauză”, mai spune Leonard Rizoiu.